| 1.
|
CONDU'ITĂ, conduite, s.f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. - Din fr. conduite.
Sursă
: DEX'98
(66943)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
CONDU'ITĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbas, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. com-portare.
Sursă
: Sinonime
(178635)
- siveco |
| |
| 3.
|
condu'ită s. f., pl. condu'ite
Sursă
: DOR
(234527)
- siveco |
| |
| 4.
|
CONDU'IT//Ă ~e f. Mod de a se purta; manieră; comportament; ţinută. [Sil. -du-i-] /<fr. conduite
Sursă
: NODEX
(329075)
- siveco |
| |
|
|